Câte vise încap într-un cimitir?

Nu-mi plac cimitirele, însă pe cât le detest si le ocolesc, pe atât mă fascinează faptul că sunt ecoul bucuriilor și al dezamăgirilor umane, locul unde liniștea devine apăsător de zgomotoasă.

Când eram mică, mergeam cu bunica la cimitir și citeam pe toate crucile întâlnite în cale simbolul cărei vieți îl reprezentau. Toate trăirile, durerea și fericirea, neajunsurile sau belșugul, emoțiile și așteptarea, pierderile și câștigurile, frustrările, ambițiile, promisiunile, gândurile și temerilele,  speranțele, VIAȚA în sine,  se rezumă la o poză palidă și un interval de ani scrijelit pe o cruce rece.

Oare câte vise ambandonate încap într-un cimitir? Și câtă uitare se ascunde în spatele regretelor eterne?

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s