Cine are ochi, să audă

Să audă, dar și să asculte. Și să asculte cum trebuie. Toți știm sau ar trebui să știm că e o diferență între a auzi și a asculta. Idealul în comunicare este să-i ascultăm pe cei din jur, idealul comunicării eficiente, însă, este să ascultăm ce vor ei să exprime, fără să presupunem ceea ce vor să spună. Dacă avem dubii referitoare la mesajul transmis să cerem clarificări și să ne corectăm dacă exprimarea noastră dă de înțeles altceva față de ce dorim să transmitem. Și, foarte important, să avem grijă, mare grijă, la comunicarea non-verbală, care, utilizată necorespunzător, poate face praf bunele noastre intenții.

Am avut prilejul să iau parte la un exercițiu intens de comunicare și cel mai des am auzit următoarea frază: am descoperit despre x că poate fi și așa, am observat că y poate face și altfel. Întrebarea mea (*nu mă pot abține să pun întrebări. Cine știe, cunoaște ce spun) a fost dacă x și y s-au comportat tot timpul așa insă ceilalți, obsedați de propriul ego au omis să observe acest lucru, sau vedeau situația distorsionată. Aici intervine o alta caracteristică minunată a speciei noastre, redată atât de bine prin maxima următoare: Fă-i unui om un bine și va uita după 2 minute. Fă-i ceva rău și te va ține minte o viață întreagă. Indiferent dacă răul a fost făcut involuntar sau dacă la baza acelui rău stătea doar o prespunere de-a noastră.

E greu să acceptăm ca de cele mai multe ori problema suntem chiar noi, noi ne-am schimbat, ceilalți au rămas la fel, doar și-au adaptat comportamentul în funcție de evoluția noastră. Și mai greu este să reparăm asta. Iar primul pas spre vindecare de sindromul ” să se schimbe ceilalți, eu sunt în regulă” este să începem să ascultăm ce ne transmit ceilalți fără să trecem mesajele prin filtrul subiectivității noastre. Va fi un chin pentru orgoliile noastre, însă vom supraviețui. Unde există conflict, există implicare. Dacă ne pasă atât de mult încât să fim supărați, merită să suferim astfel încât să îndreptăm lucrurile.

Anunțuri

10 gânduri despre “Cine are ochi, să audă

  1. Hehe. Eu, personal, sunt tare curios sa stiu cand nu ai trecut prin sita personala ceva ce te-ar fi afectat, pozitiv sau negativ. Folosindu-ma de puterea exemplului…pot spune ca la ultima „discutie” ce am avut-o…ai cam trecut toate argumentele, pe care ti le-am adus, prin sita asta personala, fiind astfel mai mult subiectiva decat obiectiva. Pot generaliza pe baza exemplului cel mai recent?
    De fapt, eu nu fac altceva decat sa intaresc spusele tale, respectiv ca e foarte greu sa „asculti” :)))))))
    Astept sa vad cand iti vei urma propriul sfat, de a fi mai mult obiectiva decat subiectiva, in toate.
    Punct

  2. Doricioaico, mai stii ce ti-am zis acum vreo 5 ani? Tot acolo ai ramas. Lasi orice prost sa te afecteze. Tu crezi ca ce ti-au scris personajele astea pe aici au fost mesaje obiective? Berbeaca mai esti!

    • Dragă Bogdan cel agresiv, da, știu, cum să aibă ceilalți încredere în mine, dacă eu nu am. Ceea ce am scris mai sus este un rezumat a ceea ce am învățat zilele astea, despre mine dar și despre alții. Ceea ce am vrut să punctez este că noi suntem singurii responsabili pentru ce și unde suntem.
      Și cum să cred că mesajele au fost obiective când tu mă numești Doricioaica?

      • Ma enervez ca esti fraiera si naiva. Inveti o p…..a. Povestile astea le torni de ani si degeaba. Io ti-am mai zis ca daca incerci sa ii schimb pe cei de langa tine, te schimbi mai repede tu.
        Te abtinusi ceva inainte sa te iei de Doricioaica 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s