Neuronul agresiv are nevoie de ajutor

Îți dai seama ca ești special când te uiți în jur și vezi oameni care se bucură ca au primit 3 răspunsuri iar tu te gândești cum să dai de cap celor 200 de întrebări generate de fiecare răspuns. Mie se spune că gândesc prea mult, despre multe, de cele ori mai mult inutil. Ceea ce puțin știu este că 199 din cele 200 întrebări mi le pun mie însămi și mă ambiționez să aflu răspunsul care să genereze o nouă întrebare.

Și acum am o nouă întrebare-vedetă care îmi chinuie neuronul obosit de scenarită cronică, cel mai probabil irecuperabilă. Am reușit performanța să mă blochez în procesul meu de disecare și analizare proprie și am nevoie de suportul vostru, celor care mă cunoașteti, care v-ați enervat cel puțin o dată din cauza mea, căutat cel puțin o dată pe internet ” cea mai eficientă otravă” și totuși sunteți lângă mine, cu mine. Că sunt praf la capitolul inteligență emoțională, știu, m-am resemnat de când am descoperit că sunt exemplul perfect pentru rubrica ” așa nu ” a majorității cursurilor și cărților din domeniu. Și totuși, o mare parte dintre voi, vedeți de fapt bunele intenții care se ascund în stilul meu agresiv de exprimare. Cum ați reușit performanța de a trece peste ceea ce pare și să dați o șansă a ceea ce sunt? Aștept toate răspunsurile voastre, cu cât mai sincer, cu atât mai bine. Și va rog, lăsați mănușile acasă, fără șoc dureros, rareori facem vreo schimbare. Cu cât mai multe răspunsuri, cu atât mai multe șanse să scap de ridurile de expresie belicoase.

Anunțuri

26 de gânduri despre “Neuronul agresiv are nevoie de ajutor

  1. Daniel, și geniile au momentele lor de blocaj și atunci apeleaza la alte genii, să le ajute să iasă din impas. Hai, știu că poți mai mult, tu te plângi mereu că mă iau de tine degeaba 😀 :))

  2. la tine lucrurile stau destul de simplu. Modul agresiv de a reactiona, de a fi, e doar o forma de aparare. De a ascunde teama lui „pana la urma sunt la fel ca altii”. Eu nu am reusit sa trec peste modul tau de a fi si de a reactiona. Si nici nu am cum sa o fac. In cazul tau, cred ca cea mai buna solutie nu o reprezinta nici un psiholog, nimic. Ci pur si simplu sa intelegi ca ai o viata, ca esti un om banal si sa iti traiesti viata ca un om. Nu ca un robot care vrea sa vada cate sute de intamplari poate genera pe minut si cate raspunsuri corecte pe secunda. Viata nu e trivia, viata nu e challenge la „stii si castigi”. Viata e si emotie, si sentimente si mai ales lupta. Iesi din carapacea aia in care te-ai ingropat singura si pune mana si traieste. Dar traieste cu adevarat. Dupa cum bine zice un invatat al crestinismului, Sfantul Ioan Casian: „“Deci… să învăţăm că nu se află altă cale sigură de mântuire decât aceasta: să mărturiseşti gândurile tale părinţilor celor mai cu dreaptă socoteală şi să te laşi îndrumat de ei spre virtute, şi nicidecum de gândul şi de părerea ta.”

    • M-ai dat gata cu citatul bisericos :)) Dar am prins ideea, mare parte din ce spui tu aici sunt și eu conștientă. Dar schimbarea înseamnă 1% CE să faci și 99% CUM să faci, iar eu mai am al naibii de mult de lucrat la partea asta de CUM.

      • iarasi foloseste niste procente pe care nu stiu cine dracu le-a inventat. Sa traiesti, sa fii, sa iubesti, nu se invata din carti. Toti prostii scriu carti, pe bune. Pune mana si bazeaza-te pe tine. Pe tot ceea ce esti tu si lasa naibii manualele

  3. Hmm….draga mea, noi ne cunoastem de peste 10 ani si nu tin minte sa ma fi suparat vreodata cu ceva sau sa ma deranjeze ceva la tine. Te consider o femeie realista, cu multa ambitie si cu principii clar definite, iar asta e un lucru bun 😉 Consider ca fiecare persoana este unica si asta e si farmecul, pana la urma! Cum ar fi sa traim intr-o lume in care sa fim toti la fel?! Ar fi prea plictisitor si banal…sfatul meu: pastreaza-ti personalitate si nu incerca sa fi altfel decat ceea ce esti. Cand o sa reusim sa ne cunoastem si sa ne acceptam asa cum suntem, sa ne simtim bine cu noi insine, jumatate din lupta e castigata. Bineinteles ca omul, prin natura sa, mereu isi va dori mai mult, mai bun, mai…altfel, iar asta e ok pentru ca asa nu lasam loc de plafonare! Cea mai mare greseala care o facem e ca incercam sa placem altora, cand tot ce conteaza e sa ne placem pe noi inşine…cum se spune „cea mai mare luptă o dăm cu noi inşine de fapt, nu cu ceilalţi”, iar atata timp cat ai intrebari e ok, inseamna ca te afli in normalitate! La fel de ok, e normal sa nu stii raspunsul tuturor intrebarilor…Raspunsurile trebuie cautate in noi, nu in ceilalti 🙂 iar cand le vom găsi, se vor schimba intrebarile and so on :-)) pana atunci, hai sa incercam sa gandim mai putin si sa simtim mai mult, pentru ca diferenta dintre a exista si a trai, o face chiar emotia si trăirea! 🙂 Asta e parerea mea…si iti doresc mult succes!
    P.S. E ok să fi individualistă, care nu e acelaşi lucru cu rigidă!
    Cred ca ai prins ideea :p
    TE PUP!

    • Iți mulțumesc pentru feedback, mă bucur să văd atâtea persoane pozitiviste în jurul meu, care se concetrează pe partea plină a paharului. Te pup la rândul meu și sper să înclini mereu spre partea zâmbitoare a balanței, fără a afecta echilibrul, însă.

  4. Fii tu asa cum esti, nimic si nimeni nu trebuie sa te schimbe, nu incerca sa fii altfel ca timpul iti va arata adevarata fata si apoi poti sa dezamagesti, fii naturala si va fi mai mult decat ok. Cine vrea sa fie cu si langa tine, va fi indiferent daca esti dificila, agresiva, etc va descoperi sau va incerca sa descopere partile comune si pozitive. Procentele sunt de prisos, iar despicarea firului in 444 fara rost, stim, cunoastem, zicem. 😛

    • Draga mea, unul din motivele pentru care am început această sesiune a fost să observ de ce au nevoie oamenii de mine în jurul lor. Unii au nevoie de zâmbete, alții de critică, alții de o părere obiectivă, de cele mai multe ori de un bun ascultător. La tine e de admitrat că îmi ceri părerea doar pentru a ști la ce să te aștepți când iei o decizie. Faci tot cum te taie capul, dar măcar știi în ce te bagi și te admir ( și laud) enorm pentru asta.

  5. Alooo, a citit cineva cu atenție ce am scris? Chiar doar de bine aveți de spus despre mine? Nici măcar o critică? Greu de crezut. Sau vă e frică de o eventuală reacție a Doricelului cel agresiv? :))

      • Draga Ionut, iți mulțumesc pentru implicarea în acest proiect. Ți-am citit mesajele, am preluat părțile pe care le-am considerat interesante și aplicabile, relaxează-te. 🙂

  6. Te cunosc de ceva ani si te-am vazut in diverse situatii si cred ca ceea ce ii enerveaza pe ceilalti este faptul ca esti foarte intimidanta. Nu te sperie nimic si ai curaj sa faci lucruri pe care altii le considera riscante. Eu n-as fi avut curaj sa pun o astfel de intrebare pe internet, dar la tine nu ma mira nimic. Sper ca intelegi la ce ma refer.

    • 🙂 Ma uimește mesajul tau. Te-ai gândit vreodată că sunt intimidantă doar ca să-mi ascund temerile? Referitor la internet, abia acum mi-am dat seama de repercusiuni. Too late :)))

  7. Eu doar am sa raspund la intrebare.
    Cum am reușit performanța de a trece peste ceea ce pare și să dam o șansă a ceea ce esti? Simplu … leap of faith.
    Restul sunt amanunte si nu isi au locul in comentarii pe blog. 😉
    was this GOD enough?

  8. Doricioaico, articol pe blog? Serios? Ce urmeaza? Campanie pe Facebook?
    Sau asa se face pisihologia mai nou, online? Poate iti raspunde Google la intrebare, stiu ca are niste algoritmi forta, nu lasa nimic fara raspuns.
    Daca vrei sa faci oamenii fericiti, lasa sondajele. Ia un cos cu rosii (coapte) stai la zid si lasa oamenii sa isi manifeste iubirea. Aveam pretentii, stiu ca ai stil.
    Hai, du-te si da-te cu capul de o usa, ca o berbeaca zanatica ce esti. Daca nu cade usa, darama casa. Dar darama ceva, ca sa poti sa te bucuri de victorie.

    • Ești invidios că nu ai avut tu primul ideea, lasă că știu eu. Poți să arunci cu câte roșii vrei, sunt mândră să fiu berbeacă, suntem cea mai tare zodie, buni la toate și nu ragem în gol, ca leii. Și da, dărâmăm tot în calea noastră, dacă trebuie. Și după ce dărâmăm casa, ne bucurăm de victorie construind alta la loc, mai frumoasă și mai strașnică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s