Arta de a scrie, a descrie si a te scrie.

Toti avem o calitate, fiecare din noi avem ceva ce ne face sa fim deosebiți și utili celor din jur.

Am citit și citesc de când mă știu. La 4 ani am încetat să cer jucării, am plâns după Abecedar. La 5 ani jumate citeam deja cursiv. La 7 ani mă plictisesem de cărțile cu povești cu multe poze și puțin text, voiam ceva mai cu substanță. Astfel că de Craciun am primit ditamai volumul de povești, întreaga colecție  de povești a fraților Grimm. Mi-a luat un an să o termin, doar pentru a mă apuca de alte cărți. După citit a venit, natural, plăcerea de a scrie. Nu sunt un mare talent în ale compunerii, dar, totuși, de multe ori mi s-a cerut sprijinul de către cei din jur să-și transpună gândurile și ideile în texte. „Darul meu de a îmbina cuvintele” , cum mi-a zis de curând cineva drag, a contribuit la scrierea multor teme, proiecte, scrisori, emailuri, postări, poezii, chiar sms-uri.

Prima oară mi s-a cerut ajutorul in Școala generală, clasa a VII-a, daca îmi amintesc bine. Un coleg curta o duduiță care, spre disperarea lui, îi ceruse să îi trimită scrisori de amor. A venit la mine într-o pauză și mi-a cerut să-l ajut într-un mare proiect pentru el, scrierea unor scrisori de dragoste. Da, „unor” , erau mai multe, trebuia să îi trimită una in fiecare seară. (Romantic, nu-i așa ? 🙂 ). L-am privit uimită, chiar șocată. Cum naiba să scriu eu o scrisoare de dragoste pentru o fată pe care nici măcar nu o cunoșteam?!?!? Dar, cum îmi stă in fire, i-am zis că-l ajut și am rămas după ore să scriem depeșa. Ne uitam amândoi la foaia goală și nu-mi venea nimic în cap. Pur și simplu habar n-aveam cum aș putea să scriu ceva care să pară scris de un băiat. Și, cum îmi stă în fire, am început cu întrebarile: De ce vrei să scrii scrisorile astea dacă nu știi ce să scrii? Iți place așa de mult de ea? De ce? Ce iți place cel mai mult la ea? Chiar crezi că va aprecia ca i-ai scris scrisorile astea? Și așa, din întrebare în întrebare, am găsit conținutul scrisorilor, scrise de el, cu mâna lui, cu răspunsurile și motivele lui. Prima scrisoare era despre cât de mult i-a luat să se decidă să scrie, dar deși nu-i plăcea misiunea, s-a apucat de dragul ei. A doua era despre cât îi plăcea de ea și mai ales de ce. Iar a treia habar n-am despre ce era, deja căpătase curaj și inspirație și nu mai avea nevoie de ajutorul meu.  Și aici voiam sa ajung. Cred că ăsta este defapt darul meu. Că-i ajut pe oameni să-și depășeasca temerile și să dea ce e mai bun din ei. Și cred că de aia sunt înconjurată doar de oameni de calitate. Pentru că îmi plac oamenii care mă ajută să îmi depășesc temerile și să dau ce e mai bun din mine. în această categorie intră și acest post plictisitor de lung, dar suficient de captivant să te facă să citești fraza asta. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s