Torturarea tortului

„Observi că, pe măsură ce trece timpul, devenim din ce in ce pretențioase? ”

Întrebarea de mai sus am primit-o de la o prietenă și m-a pus un pic pe gânduri. Am reflectat ceva la ea și am ajuns la revelatoarea concluzie că e absolut normal să fie așa. Suntem deja la jumătatea libirintului, ne-am dat cu capul cu diverși pereți și praguri, am descoperit cu entuziasm căile de înaintare. Acum, ajunse în acel punct în care ne-am prins cam care e treaba cu labirintul ăsta, parcă nu-ți mai vine să o iei pe drumul deja cunoscut, e lipsit de farmec, e lipsit de rost. Sunt atâtea orizonturi de cunoscut, pereți de învins, porți secrete salvatoare de descoperit, încât nu ne mai permitem să să irosim zâmbete, timp și energie cu ghizi stângaci care ne arată drumul pe care-l știm deja și care se vor bloca în același clasic punct de cotitură.

Nu am renunțat de tot la dulciuri, însă s-a dus vremea când ne mulțumeam cu orice desert, acum, dacă merg la o cofetărie care nu are acel tort sofisticat cu ciocolată care îmi place mie, prefer să plec fără sa mă amăgesc cu alte sortimente asemănătoare. Și continui să intru în cofetării până găsesc ceea ce vreau, ce îmi place și mă face fericită. Poate, din prea mare poftă, mai iau pe furiș câte un fursec sau cheesecake mai arătos, însă rămân fidelă misiunii de găsire a  triple-mousse-ului perfect. Să nu neglijăm nici faptul că, fiind atât de pretențioasă, această căutare vine la pachet cu o dietă extrem de benefică pentru sănătate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s