Inca o portie de fericire, va rog!

952411-ZoomLa pahar de cristal, de preferat cu picior. Si sa fie bine amestecata, da? Sa nu imi stea in gat.

Sunt doua lucruri la care ma pricep atat de bine, incat imi vine sa las toata modestia mea abundenta la o parte cand vorbesc despre ele: sa tin predici si sa filosofez despre lucruri tampite.

Tin predici pentru ca atunci cand vad oameni nauci si ametiti ca mine, pe cale sa se dea cu capetele de pragurile care mi-au facut si mie cucuie, ma gandesc ca, poate-poate oi reusi sa ii trezesc macar sa nu fie lovitura atat de dura, daca nu pot sa-i determin sa ocoleasca de-a binele pragul buclucas. Desi mai am si eu multe de pus in practica, undeva, in capsorul meu plin de puf si norisori roz,  care par gri doar din cauza prafului emanat de atatea frustrari si ganduri negative, cred ca viata e simpla si frumoasa. Chiar cred ca orice problema are o rezolvare. Unele solutii sunt bune, altele minunate, alte mai putin bine sau chiar tragice, insa toate problemele sa termina cumva, candva. Pentru ca, asa cum imi place mie sa spun, totul este efemer, iar in capul listei este chiar Maria Sa, viata.

Referitor la partea filosofica, cum sa ma abtin sa bat campii despre conditia existentei umane, neinteleasa de atatea si atatea secole, cand, cu cat iti doresti sa traiesti mai simplu, ca atat de impovarezi cu diverse si nebanuite complicatii? Cand tot ce auzi in jurul tau e „vrem fericire, vrem fericire! „, fara sa avem habar ce naiba inseamna asta si implicit ce ne dorim? Ce sursa si muza de filosofie poate fi mai buna decat faptul ca alergam bezmetici dupa ceva atat de relativ si abstract, incat nici nu stim ce e si daca ne trebuie cu adevarat? Ca sa nu mai zic de faptul ca mereu suntem nemultumiti, orice si oricate am avea, ar mai trebui inca ceva ca sa fim „fericiti”.

Drept concluzie si totodata incheiere, tot ce pot sa spun este ca, oricat de complicat ar fi, atat timp cand ma inspira pentru o viitoare predica si imi da idei sa filosofez, eu beau fericirea pahar dupa pahar. Noroc!

Anunțuri

Un gând despre “Inca o portie de fericire, va rog!

  1. Eu cred că fericirea există, că apare/se dobândește/trăiește odată cu noi. 🙂 În realitate, noi nu trebuie să facem ceva pentru ca ea să existe, ci să nu mai facem acel ceva împotriva ei.
    Noroc! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s