Doar un zambet sa-ti mai spun

Cand ai zambit ultima oara sincer? Ar trebui sa ne inconjuram de oameni si lucruri care ne fac sa zambim mai des, pentru ca granita dintre prezent si trecut este atat de fragila, incat e pacat sa pierdem vreo clipa abatuti. Mi-ar fi placut sa am aceasta revelatie mai devreme, insa niciodata nu e prea tarziu ca constientizezi ca singurul lucru care te poate face fericit sau nefericit esti TU. E optiunea ta sa vezi doar aspectele negative ale vietii, sa ramai captiv in trecut intrebandu-te „ce-ar fi fost daca”, sa te plangi de prezent, rastignit fiind pe dureroasa cruce a victimizarii si a nesansei sau, sa privesti mai cu atentie sa vezi ca pe langa nempliniri si neajunsuri, esti inconjurat de atatea lucruri frumoase si oameni minunati, ca ai atatea oportunitati sa transformi banalul in ceva magic.

Am pierdut multi ani, mult prea multi, prizoniera a propriilor ganduri negative, frustrari, indoieli, lupte inutile pentru lucruri, persoane, momente de care nu aveam nevoie, dar mi le doream, neavand habar de ce. Zambeam foarte rar si superficial, ghidata fiind de ideea ca daca eu nu ma simt fericita, de ce sa zambesc pentru altii, de ce sa fac acest efort sa se simta ei bine? Rationamentele gresite duc la decizii gresite, iar deciziile gresite te determina sa greseti calea labirintului vietii si sa ajungi sa te lovesti cu capul de peretii lui reci si tari. Prima data e doar o ciocnire accidentala, te freci un pic, injuri si mergi mai departe si tot asa, pana impactul e tot mai violent si ajungi sa sangerezi. Si atunci constientizezi ca totusi parca logica ta nu e chiar atat de corecta, poate padurea a fost tot timpul acolo, insa copacii ti-au distras privirea de la ea, ca trebuia sa schimbi tehnica de orientare in labirint.

Si ajungi la concluzia ca ar trebui sa zambesti pentru tine, nu pentru altii. Sa zambesti pentru tine, drept premiu ca,  desi ai capul plin de cucuie, ai supravietuit fiecarui soc. Ca desi ai dat de atatea drumuri infundate, nu ti-ai pierdut speranta si ai bajbait dupa o cale de iesire, ca, desi drumul e anevoios si peretii sunt tari, duci in continuarea crucea labirintului tau.

Am decis sa zambesc pentru mine, pentru ca m-am plictisit sa astept sa-mi ofere universul motive sa zambesc. Si totodata, am observat ca e mai usor sa ignori motivele care-ti umbresc gandurile, atunci cand te uiti in oglinda si vezi o persoana puternica, increzatoare, care stie ce vrea.

Trecutul ramane trecut, prezentul se transforma in trecut, iar viitorul se transforma pe nesimtite in prezent. Prezentul e tot ce avem. Ce-a fost ieri a contat ieri, azi e momentul meu si am de gand sa-l fac sa fie fantastic. Ma voi bucura de fiecare eveniment placut ca o recompensa, pentru ca merit, si voi trata fiecare eveniment nefast ca o lectie care sa ma ajute sa imi descopar mai bine slabiciunile, indoielile si temerile, pentru a reusi sa le infrunt.

Am invatat ca lucrurile si oamenii se pot schimba de la ora la ora, o vorba buna si un zambet cald azi se poate transforma intr-un regret dureros maine. Insa atata timp cat stiu ca nimic nu este permanent, nici macar viata, regretele n-au decat sa curga. Cui nu-i place zambetul meu, sa ma evite, pentru ca eu nu ma abat de la drumul meu pentru a ocoli pe nimeni.

Deci, tu cand ai zambit ultima oara pentru tine?

Anunțuri

6 gânduri despre “Doar un zambet sa-ti mai spun

  1. Ce bine ar fi daca ai zambi in fiecare zi, trebuie sa te gandesti din cand si la tine nu numai la cei din jur. Cu un zambet chiar se face PRIMAVARA 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s