Povestea nebunului merita un final

Sunt un om rău. Un om care nu se ține de promisiuni. Am promis că voi duce la capăt povestea „Nebunului fără nume” și nu m-am ținut de cuvânt. Dar nu putem trece la o altă etapă fără să o finalizăm pe cea prezentă, astfel că o să incerc să relatez pe scurt cum acest personaj interesant a dispărut din peisaj la fel de dubios precum a apărut.

Într-o seară, îmi amintesc de parcă a fost ieri, era aceeași atmosferă de toamnă prietenoasă ca acum, s-a decis nebunul să poarte un monolog în fața blocului. Un monolog straniu, în care vorbea despre securiști, despre acțiuni întreprinse de pretinșii foști colegi. Mi-amintesc cum ne amuzam de el, cum destăinuia el cu patimă acele evenimente fără sens, cum înșiruia nume peste nume. Și ne-a venit o idee. Ce-ar fi să căutăm pe net numele rostite de el? Am pus planul în aplicare și ghici ce? Persoanele numite erau reale, iar articolele pe care le-am găsit despre ele făceau referiri la faptul că au făcut parte din armată, în timpul fostului regim comunist. Conspiraționiștii din noi, au fost foarte suprinși și primul gând a fost, firește, dacă nebunul nu debitează. Dacă întâmplările relatate nu sunt fictive și el tocmai ce striga în gura mare despre informații strict secrete? Ceea ce a urmat nu a făcut decât să ne întărească această convingere.

Începând cu a doua zi, nebunul nu a mai fost văzut niciodată. După câteva săptămâni bune, am întâlnit un vecin pe scară și l-am întrebat ce vești mai are despre el, dacă e cumva internat și când revine să ne terorizeze, nu de alta, dar să ne pregătim sufletește. Răspunsul lui ne-a uimit cu totul:  După pledoaria despre securitate, fusese ridicat de poliție, iar la scurt timp a murit în clinica unde fusese internat. E tot ce știa sau tot ce a vrut să spună. 

Ceea ce nu înțeleg este de ce acum poliția a putut să-l închida și până atunci, de fiecare dată când erau solicitați ne spuneau ca ei tot ce pot face e să-l amendeze. Cum a murit așa subit? Exceptând nebunia, era un om sănătos din punct de vedere fizic și mai fusese internat, ce i-a cauzat o moarte așa de rapidă? De ce nu a văzut nimeni când a fost ridicat pentru a fi dus la clinică? În mod uzual făcea scandal de-l știa tot cartierul? Și în primul și primul rând, de ce nu i-a făcut nimeni nicio înmormântare? Sunt întrebări care, deși cel mai probabil vor rămâne fără răspuns, mă fac să fiu convinsă ca nimic nu a fost întâmplător si că povestea nebunului era mult mai complexă decât părea. Oare ce secrete negre îi chinuiau mintea întortocheată de nebunie?

 

Anunțuri

Un gând despre “Povestea nebunului merita un final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s