Merită să crezi în cauze pierdute?

Unii oameni  sunt atât de laşi şi leneşi  încât le este imposibil să-şi pună în evidenţă calităţile şi aptitudinile şi  se mulţumesc să se lupte cu frustrările oferite de mediocritate, fiindu-le frică să iasă în faţă şi să arate ce pot. Se amăgesc cu laudele subiective de la cunoscuţi şi, deşi  au atâtea lucruri interesante de arătat , se ascund după perdeaua prafuită a banalului.

Încerc să-I înţeleg de ce le atât de frică. De eşec ? De faptul că vot trebui să muncească pentru a obţine recunoaşterea râvnită şi asta e un adevărat dezastru pentru ei, cei mereu asistaţi? Sau că se ştiu incapabili de a duce un lucru până la capăt? Că vor trebui să facă sacrificii şi viaţa actuală,  menajată de la multe probleme, e  mult prea dulce pentru a fi sacrificată?

Îmi place să cred că e doar o chestie de motivare insuficientă. Îmi place să cred că se poate, că laşitatea se poate transforma în curajul de a înfrunta realitatea si scepticismul oamenilor şi că lenea poate fi combătută  de dorinţa de afirmare.

Am 28 de zile la dispoziţie să ma conving dacă trebuie să ma conformez că unii oameni ar trebui lăsaţi să moară sufocaţi de propriile temeri şi frustrări sau că mai merită să crezi în cauze pierdute.

Anunțuri

2 gânduri despre “Merită să crezi în cauze pierdute?

  1. Cauzele pierdute asa raman. Oamenii fricosi vor ramane mereu in umbra. Nu toti oamenii au fost facuti sa conduca. 99% din oameni sunt facuti sa fie condusi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s