Oamenii se schimba. Oamenii dezamagesc.

Persoana in care credeam cel mai mult, modelul si mentorul meu in viata s-a schimbat. Din persoana cu care speram sa ma aseman cand “ o sa fiu mare” s-a transformat intr-un strain pe care nu-l inteleg si la care nu mai regasesc nicio calitate si virtute care ma faceau candva sa zambesc cu mandrie si admiratie. Tot ce mi se parea extraordinar la aceasta persoana, ce ma inspira, ambitiona si motiva s-a pierdut, habar n-am unde. Si totul parca o ia la vale, simt ca ametesc si nu am de ce sa ma prind. Lumea mea aparent organizata dupa cateva puncte de reper bine inradacinate in principii si valori se dezintegreaza fara a avea nicio putere sa impiedic acest fenomen.

Nu stiu daca am mai fost atat de debusolata si derutata. Zeci de intrebari imi tulbura mintea, iar dintre toate, cea mai sacaietoare este “ De ce? “. De ce se intampla aceasta schimabrea radicala? Oare asta sa fie adevarul si tot in ce am crezut sa fi fost o iluzie? Sau, poate, din mania mea de a idealiza oamenii n-am vazut padurea din cauza copacilor?

Poate ca raspunsul e mai simplu decat imi place mie sa cred. Poate ca, prin conditia noastra umana suntem programati sa dezamagim.

Stim ca perfectiunea nu este o calitate compatibila cu oamenii insa… macar sa nu calcam in picioare valorile pentru care am luptat o viata, din respect pentru cei care ne respecta pentru aceste valori.

Anunțuri

Un gând despre “Oamenii se schimba. Oamenii dezamagesc.

  1. ceea ce scrii tu mai sus, imi aminteste de un citat dintr-o carte citita in liceu, cand personajul principal la auzul mortii tatalui lui a afirmat: „A murit soarele meu!”. stiu ca nu poate fi vorba de acelasi context.

    dar, iti pot spune un singur lucru, oamenii se schimba DOAR in urma unor evenimente marcante din viata lor, care isi lasa amprenta puternic si adanc asupra modului de a reactiona, a gandi, a relationa. aceasta afirmatie e sustinuta si de psihologi.

    din experienta mea restransa, am desprins ca nu e potrivit sa te pripesti in a judeca, analiza, pune etichete si da diagnostice. ia o pauza respiro, lasa un timp. stiu ca pare un fel de reteta din carti si in prima faza, primeaza dezamagirea, neputinta de a misca ceva, anestezie generala. eu am mai zis asta, dar toata suferinta aceasta vine din asteptarile pe care le avem de la cei de langa noi, te astepti ca cineva sa faca, sa actioneze, sa raspunda intr-un fel anume. mai apoi simti ca ai fost inselat, mintit, tradat. dar de ce? cum ai ajuns sa „previzionezi” toate acestea? ce e nou acum? dar la tine nu e nici o schimbare?

    nu sustin ca e mai bine sa ai relatii „plate, plane”, sau cu implicare zero, dar e bine sa fii rezervat, pentru ca mai tarziu sa nu te perpelesti in interior si apoi scrum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s