Toamna, ploaie, tristete si poezie

Afara ninge linistit,
In casa arde focul;
Iar noi pe langa mama stand,
Demult uitaram jocul.

Asa incepe poezia lui George Cosbuc, “ In seara de Craciun”. Nu e Craciun, nu e nici macar iarna, insa vremea de afara imi inspira aceeasi atmosfera. Afara burniteaza linistit, e frig si mohorat, iar eu stau in casa, la caldura, si rasfoiesc site-urile si blogurile in cautare de articole interesante.

Poate e ciudat, dar mie chiar imi place vremea asta. Sunt singurele zile in care imi mai pot permite sa lenevesc cu o cana de ceai in mana, cand mi se pare ca timpul sta in loc sau macar ca se misca cu incetinitorul.

Uneori , in astfel de zile ploioase, mai ies si la plimbare. Singura. Pentru mine e ca si cum as viziona o piesa de teatru, unde este pusa in scena chiar viata insasi. E interesant sa privesti oamenii de pe strada cand ploua. Zgribuliti, grabiti, tacuti, cazuti pe ganduri.Ati observat ca oamenii devin foarte iritabili cand e vreme urata? Mie asa mi se par. Iritabili si ursuzi, nu mai au timp si nici chef sa interactioneze cu alti oameni sau macar sa zambeasca.

Si incerc sa caut o explicatie pentru acest fenomen. Concluzia ar fi ca vremea urata amplifica gandirea negativa, starea de nervozitate si de ingrijorare. O sa mai meditez asupra acestui aspect. Deocamdata, citesc “ Nervi de toamna” a lui Bacovia, poate mai am vreo revelatie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s