Sunt barfit(a), deci exist(i)

De ce barfesc oamenii? Din lipsa de preocupare, de plictiseala, din invidie sau pur si simplu din placere?

Toata lumea barfeste. Intentionat sau nu, ne trezim discutand despre altii.  Barfa creaza popularitate si tot ea aduce notorietate. A barfi este un pacat. Dar, cu toate ca stim ca nu facem bine, nu ne putem abtine sa nu discutam detaliile „picante” din viata cunostintelor noastre. Sau putem dar nu vrem?

E atat de usor sa-ti dai cu parerea, sa arunci cu noroi, sa judeci, sa critici, fara sa ai habar despre ce vorbesti… De multe ori daca nu gasim ceva ce merita dezbatut despre cineva, condimentam noi o informatie banala incat sa para un adevarat eveniment.  Stiu ca toti ati trecut prin asta. Sa se spuna despre voi lucruri neadevarate, exagerate, enervante sau jignitoare si asta doar ca fiindca doua sau mai multe personaje au inceput sa fabuleze despre voi, din plictiseala sau pentru amuzament.

Om bun, om rau…..

Fiecare om are in el o parte buna si una mai putin buna. Fiecare din noi cunoastam anumiti oameni care ne-au atacat intr-un fel sau altul si ni se par deosebit de haini. Dar acei oameni cunosc la randul lor alte persoane care ar spune despre ei ca sunt cei mai de treaba, cei mai sufletisti oameni din cati cunosc.

Oamenii care barfesc se cred buni. Perfectii care-i judeca pe cei ce gresesc. Dar toata lumea barfeste pe toata lumea. Tot inseamna tot, inclusiv eu sau tu.

Ceea ca me enerveza pe mine, ma intriga, ma face sa ma revolt este placerea morbida a unor persoane de a emite informatii complet false cu scopul exclusiv de a rani, insulta, a crea pur si simplu probleme cuiva, telul final fiind, probabil, izolarea subiectului de societate. Barfa are o oarecare nuanta amuzanta. Dar acest fenomen,  NU. Asta e pura dusmanie alimentata de invidie si prostie.

Ceea ce nu constientizeaza respectivele persoane este ca,  fiecare zvon astfel lansat, mai devreme sau mai tarziu, se vaintoarce impotriva lor ca un bumerang.

Tot ce ramane e ca timpul sa-si faca treaba….

Anunțuri

7 gânduri despre “Sunt barfit(a), deci exist(i)

  1. Poate ca este necesar sa se inceapa cu etimologia cuvantului „barfa”. Pe vremuri i se spunea „claca”, adica adunare, intrunire la care oamenii socializau, inchegau legaturi si mai aruncau cate doua-trei cuvinte de sporovaiala despre vedetele satului, pentru a nu fi neglijate de gurile binefacatoare ale maestrelor desavarsite in taina blamarii. Si in acest sens propun un exercitiu de conjugare a verbului „a barfi”… se incepe cu: eu barfesc, tu barfesti, ea( doar ea!) barfeste si se va continua cu pluralele noi, voi, ele… Intrebarea care se pune este ce sa intampla cand se ajunge la indicativul prezent”barfesc” cu aditionalul de complement direct „ma”? e cam trist! Daca afli, cand afli, te darama. Bineinteles ca treci prin toate fazele incepand cu cea de dezaprobare, pentru ca in final sa te intrebi si tu”chiar asa e?!?”. Dar astea se petrec doar prima data, cand impactul este zdruncinator. Apoi, te loveste tot mai putin, de parca ai fi inghitit vreun fel de anestezic, care iti invadeaza sistemul limfatic si devii imun. Iti dai seama ca sunt doar niste amatori, amfitrioni pe care nu ii mai revezi.
    Si astfel se ajunge la modul conjunctiv timp prezent persoana a III-a singular cand ai ca lait-motiv al adolescentei „sa se barfeasca”! Iar cuvantul de ordine este doar „ignore”! ignore… ignore… in neant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s